clama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. clamer)

1. a chema cu voce tare, a striga.

clamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klammer)

1. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă.

aclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acclamer, lat. acclamare)

1. a primi cu aclamații; a ovaționa.

antireclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + reclamă)

1. reclamă care deservește produsul respectiv.

autoproclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + proclama)

1. refl. a se investi pe sine cu anumite titluri.

autoreclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoréclame)

1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.

ciclamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclamen)

1. plantă erbacee decorativă cu frunze în formă de inimă și flori mov, roșii sau albe.

declama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déclamer, lat. declamare)

1. a rosti cu voce tare un text literar (versuri).
2. a vorbi cu un ton declamator.

aclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acclamer, lat. acclamare)

1. a primi cu aclamații; a ovaționa.

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.

antireclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + reclamă)

1. reclamă care deservește produsul respectiv.

autoreclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoréclame)

1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

basta

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (it. basta)

1. exclamație folosită pentru a comanda tăcerea sau pentru a forța pe cineva să oprească acțiunea pe care o efectuează; ajunge! destul!