Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclarer, lat. declarare)
1. tr. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva).
2. a comunica ceva oficial în faţa unei autorităţi.
3. a mărturisi.
5. a pronunţa asupra cuiva o sentinţă judecătorească.
6. refl. a începe, a izbucni, a se manifesta.
7. a se pronunţa public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)
1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)
1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. affidavit)
1. (în unele state) declaraţie scrisă sub jurământ în faţa instanţei judecătoreşti (autentificată).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)
1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anastigmatique)
1. (despre sisteme optice) construit din sticle speciale, care corectează toate aberaţiile şi dă o imagine clară: anastigmat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)
1. a arunca anatema asupra cuiva; a pronunța o excomunicare împotriva cuiva.
2. a blestema, a declara ca aparținând răului.