Dictionar

Rezultate principale (Claritate):

Claritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. claritas, fr. clarté)

1. însuşirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate.

2. calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct.

3. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înţeles.


Rezultate secundare (Claritate):

Inclaritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (in- + claritate)

1. lipsă de claritate, obscuritate.

2. neclaritate.


Neclaritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + claritate)

1. lipsă de claritate, inclaritate.

2. idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Apolinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apollinisch)

1. referitor la zeul Apolo; apolinar.

2. luminos, senin, echilibrat.

3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.


Apolinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apolin/ic/ + -ism)

1. caracter apolinic, concentrat pe claritate și frumusețe, pe măsură și ordine.


Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Explicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explicité)

1. caracterul a ceea ce este explicit; claritate.


Grandangular

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grand-angulaire)

1. (cinem.) obiectiv de filmare cu distanţă focală scurtă, cu un unghi de cuprindere mare şi profunzime de claritate ridicată.