Dictionar

Clasificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. clasifica)

1. împărțire sistematică, pe clase (sau într-o anumită ordine).

2. ocupare a unui anumit loc la un examen, concurs.


Clasificare; sistematizare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT classificatio; systematisatio

2. FR classification; systématisation

3. EN classification; systematization

4. DE Klassifizierung; Einordnung; Klassifikation; Systematisierung

5. RU клaссификaция; системaтизaция

6. HU klasszifikáció, osztályozás; rendszerezés


Subclasificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-classification)

1. clasificare secundară, făcută după o alta, în baza aceluiaşi criteriu.


Binominalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. binominalisme)

1. sistemul nomenclaturii binare.

2. (biol.) clasificare descendentă bazată pe caractere care privesc în esență sexualitatea speciilor.


Biosistematică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.


Biotaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotaxie)

1. parte a biologiei care stabileşte regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.


Biotaxonomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bio-taxonomie)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biosistematică.


Bradford

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bradford)

1. sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obţinute dintr-o livră de lână.


Cantitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantité, lat. quantitas)

1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.

2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.

3. câtime, număr, mărime.

4. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului.

5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.