OK
X
clement, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. clément, lat. clemens)
1.
iertător,
indulgent,
îndurător,
milos,
bun.
clemență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clémence, lat. clementia)
1.
iertare,
indulgență,
îndurare,
milă,
bunătate.
clementină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clémentine)
1.
varietate
de
mandarină
altoită
cu
portocală.
exorație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. exoratio, fr. exoration)
1.
rugă,
implorare
cu
scopul
de
a
îndupleca
pe
cineva.
2.
cerere
de
iertare,
de
clemență,
adresată
lui
Dumnezeu.
3.
(var.)
(înv.)
essorațiune,
(înv.)
exorațiune.
inclement, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inclément)
1.
care
nu
are
clemență,
îngăduință;
neiertător,
nemilos.
2.
(prin
ext.)
califică
o
vreme
sau
o
climă
aspră.
3.
(antonim)
clement.
inclemență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inclémence)
1.
lipsa
de
clemență,
de
îngăduință
a
unei
persoane;
neîndurare.
2.
rigurozitate
excesivă;
duritate,
asprime.
3.
(prin
ext.)
stare
dură
a
condițiilor
climatice.
4.
(antonim)
clemență.