astroclimat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroclimat)

1. totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observații astronomice.

climat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climat)

1. climă.
2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță.

climateric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatérique)

1. referitor la climă; care aparține climei; climatic.
2. (despre stațiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli.
3. (antic.) an ~ = an al vieții umane, multiplu de 7 sau 9, considerat greu de traversat sau critic.
4. (antic.) marele ~ = al 63-lea an, considerat anul cel mai critic din viață.

climatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatique)

1. care ține de climat; propriu climatului; climateric.
2. arhitectură ~ = arhitectură adaptată la climă.
3. (ecologie) schimbare ~ = variația climei datorată factorilor naturali sau umani.
4. (ecologie) încălzire ~ = creștere susținută a temperaturii medii a Pământului, suficientă pentru a provoca schimbări de climă.
5. (ecologie) urgență ~ = necesitatea de a acționa rapid pentru a limita pe cât posibil gazele cu efect de seră care încălzesc Pământul.

climatip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climatype)

1. ecotip în condiții climatice specifice habitatului său.

climatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climatisme)

1. ansamblu de activități care concură la punerea în valoare a climei specifice anumitor regiuni.

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.

aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.

agroclimatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + climatologie)

1. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producției agricole.

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.