Dictionar

Rezultate secundare (Clopoțel):

Campanelă

Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoţel.


CAMPANI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. campani-, cf. lat. campana „clopot”)

1. „clopot, clopoțel”.


Campanulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. campanulé)

1. (despre flori) în formă de clopot, de clopoțel; campaniform.


Campanulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campanule)

1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel.


Clematită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clématite)

1. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoţel.


Cloşeton

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. clocheton)

1. clădire mică care împodobește colțurile sau vârful unei construcții și unde sunt instalate clopotele; clopotniţă mică.