Dictionar

COX-, COXO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cox/o/-, cf. lat. coxa)

1. „coapsă, şold”.


Coxal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coxal)

1. care ține de coapsă, al coapsei; referitor la coapsă.

2. (anat.) os ~ = fiecare din cele două oase plate care formează scheletul șoldului; os iliac.


Chiciu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. necunoscută; II. necunoscută; III. nesigură, cf. srb. kiçe)

1. I. (Banat) șold.

2. coapsă (de animal).

3. II. grind care abia a devenit aparent și pe care începe răsară o vegetație de sălcii și arini.

4. vârful ascuțit al unui ostrov.

5. III. pădure din care se pot tăia nuiele.


MERO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. meros „parte, coapsă, diviziune”)

1. „parte, coapsă; tăiere, secționare, diviziune”.


COXO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. coxa „coapsă”)

1. „coapsă, oscoxal”.