Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. bicornate, fr. bicornu)
1. cu două antene sau coarne; bicorn (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubale)
1. antilopă africană mare, cu coarne în formă de liră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachemire)
1. rasă de capre, din Caşmir şi Tibet, fără coarne, cu păr moale şi mătăsos.
2. ţesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavicorne)
1. (despre animale) care posedă coarne cavitare, găunoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cervidés)
1. pl. familie de erbivore rumegătoare, cu coarne osoase, pline, ramificate, care se schimbă anual: cerbul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. corniculatus)
1. (anat., bot.; despre organe) cu mici excrescenţe ţepoase de forma unor coarne.