Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coqueter)
1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus.
2. (fig.) a arăta relaţii de prietenie cu cineva; a flirta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquetterie)
1. purtare inspirată de dorinţa de a plăcea unei persoane de sex opus.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. demi-monde)
1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.
2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flirt)
1. schimb de complimente şi amabilităţi între două persoane de sex opus; cochetărie.
2. legătură de dragoste uşoară, nestatornică; aventură.
3. persoană cu care se întreţine o astfel de legătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grisette)
1. tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, uşuratică.
Parte de vorbire: adj. f., s.f. (regional)
Origine: (pupui + -ică, cf. puică)
1. (fată, femeie) drăguță, agreabilă, cochetă etc.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. demi-mondaine)
1. femeie cu purtări ușuratice; cochetă.
2. (Franța, secolul XIX) femeie al cărei statut oscilează între prostituată de lux și amanta întreținută de bogați.