Dictionar

Cocon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocon)

1. înveliş protector din fibre foarte subţiri secretat de crisalida unor insecte; gogoaşa viermelui de mătase.

2. înveliş protector gelatinos, cu care îşi înfăşoară ouăle unele animale vertebrate.


Coconar

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.m. (reg.)
Origine: (I. ngr. ϰουϰουνάρι „pin”; II. necunoscută)

1. I. (bot.) arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană; pin (Pinus pinea).

2. semințele comestibile ale acestui arbore; coconară.

3. (var.) cuconar, cucunar.

4. II. soi de pește mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus); beldiță.


Coconieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coconnière)

1. centru de colectare a gogoşilor de mătase pentru filatură.


Cocontractant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cocontractant)

1. fiecare dintre părţile care participă la un contract.


Scolecoconidie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT scolecoconidium

2. FR scolecoconidie

3. EN scolecoconidium

4. DE Skolekokonidium

5. RU сколекоконидия

6. HU szkolekokonídium, féreg alakú konídium


Coconar

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.m. (reg.)
Origine: (I. ngr. ϰουϰουνάρι „pin”; II. necunoscută)

1. I. (bot.) arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană; pin (Pinus pinea).

2. semințele comestibile ale acestui arbore; coconară.

3. (var.) cuconar, cucunar.

4. II. soi de pește mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus); beldiță.


Etufare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (etufa)

1. acțiunea de a etufa și rezultatul ei.

2. (sericicultură) operație prin care crisalidele sunt sufocate în coconul lor pentru a le împiedica să-l străpungă în momentul eclozării.