OK
X
coeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cohésif)
1.
care
asigură
coeziunea,
unitatea
a
ceva;
care
leagă,
unește.
2.
constituit
din
părți
care
sunt
strâns,
logic
legate
între
ele;
coerent.
coezivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cohésivité)
1.
(fiz.)
proprietate
pe
care
o
are
o
materie
de
a-și
conserva
stabilitatea
prin
jocul
forțelor
interioare.
coerent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cohérent, lat. cohaerens)
1.
care
prezintă
coerență.
2.
constituit
din
părți
care
sunt
strâns,
logic
legate
între
ele;
închegat,
unitar;
coeziv.
3.
care
menține
o
logică,
armonie
a
gândirii.
4.
(fiz.)
(despre
unde)
care
are
aceeași
lungime
de
undă
și
diferență
de
fază
constantă
în
timp.
5.
(antonime)
antilogic,
incoerent.