Dictionar

Rezultate principale (Colorație):

Coloraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. coloration)

1. colorare.

2. metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiţi coloranţi.


Coloraţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT coloratio

2. FR coloration

3. EN colouring

4. DE Färbung

5. RU окрaщивaние

6. HU színeződés


Rezultate secundare (Colorație):

Pigmentaţie; coloraţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pigmentatio

2. FR pigmentation; coloration

3. EN pigmentation; colouring

4. DE pigmentation; färbung

5. RU пиrмептaция; окрaскa

6. HU pigmentáció, színeződés


Acrocianoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)

1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.


Acroeritroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acro-érythrose)

1. (med.) coloraţie în roşu a extremităţilor.


Alocromazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allochromasie)

1. modificare a coloraţiei pielii.

2. (poligr.) percepere incorectă a culorilor.


Anizocromie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisochromie)

1. inegalitate în intensitatea de coloraţie a globulelor roşii din sânge.


Azura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. azurer)

1. a albăstri uşor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba coloraţie galbenă pe care acestea o au la început.


Colorimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)

1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori.

2. măsurare a intensităţii coloraţiei lichidelor.

3. ştiinţă care studiază determinarea şi clasificarea culorilor.