Rezultate principale (Colorație):
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. coloration)
1. colorare.
2. metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiţi coloranţi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR coloration
5. RU окрaщивaние
6. HU színeződés
Rezultate secundare (Colorație):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pigmentatio
2. FR pigmentation; coloration
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)
1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acro-érythrose)
1. (med.) coloraţie în roşu a extremităţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allochromasie)
1. modificare a coloraţiei pielii.
2. (poligr.) percepere incorectă a culorilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisochromie)
1. inegalitate în intensitatea de coloraţie a globulelor roşii din sânge.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. azurer)
1. a albăstri uşor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba coloraţie galbenă pe care acestea o au la început.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)
1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori.
2. măsurare a intensităţii coloraţiei lichidelor.
3. ştiinţă care studiază determinarea şi clasificarea culorilor.