Dictionar

Columnă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. columna)

1. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric.


Columnar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT columnaris

2. FR columnaire; en forme de collone

3. EN columnar

4. DE säulenförmig; säulig; säulenartig

5. RU колонковидный; колонкообрaзный; колончaтый

6. HU oszlopszerű, oszlop alakú


Columnar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. columnaris)

1. care aparține sau are forma columnei.

2. (bot.) care se ridică vertical (ca o coloană), vorbind de flori, ramuri, forma unui copac et cetera; fastigiat.


Columnar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT columnaris

2. FR columnaire; en forme de collone

3. EN columnar

4. DE säulenförmig; säulig; säulenartig

5. RU колонковидный; колонкообрaзный; колончaтый

6. HU oszlopszerű, oszlop alakú


Sinemă (1)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. synema, -matis)

1. (bot.) partea columnară a staminelor monadelfe (malvacee).

2. (bot.) columna constituită prin filamentele staminelor (orhidacee).


Sinemă (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. synnema)

1. (bot.) formația columnară a conidioforilor coerenți.


Androstil

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. androstylum)

1. (bot.) organ columnar rezultat din reunirea staminelor și a stilului (asclepiadacee, orhidacee).


Ginostemiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. gynostemium)

1. (bot.) formație columnară rezultată din concreșterea staminelor cu gineceul (orhidacee).


COLUMELI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. columella „coloană mică”)

1. „columnă, columelă vegetală”.