Dictionar

Rezultate principale (Comandant):

Comandant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandant)

1. cel care deţine comanda (unei unităţi militare, expediţii, nave etc.).


Rezultate secundare (Comandant):

Arhistrateg

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archistratège, gr. arkhistrategos)

1. (în Grecia antică) comandant suprem al armatei.


Baraterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baraterie)

1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenţionată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.


Burgrav

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourgrave)

1. comandant al unui burg în Germania evului mediu.


Burgraviat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. burgraviat)

1. (istorie) funcția de burgrav, comandant militar al unei cetăți care exercita și dreptul de jurisdicție asupra burgheziei; perioadă de timp cât cineva este burgrav.


Căpitan

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitano, rus. kapitan)

1. grad de ofiţer inferior, între locotenent şi maior.

2. (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat.

3. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.

4. ~ de port = funcţionar care asigură activitatea unui port.

5. (fig.) şef, conducător.

6. ~ de poştă = administrator al unei poşte.

7. (sport) jucător desemnat reprezinte şi conducă, în timpul unei competiţii, echipa din care face parte.


Centurion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centurion, lat. centurio)

1. ofiţer comandant al unei centurii (1).