Rezultate principale (Comandant):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandant)
1. cel care deţine comanda (unei unităţi militare, expediţii, nave etc.).
Rezultate secundare (Comandant):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archistratège, gr. arkhistrategos)
1. (în Grecia antică) comandant suprem al armatei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baraterie)
1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenţionată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourgrave)
1. comandant al unui burg în Germania evului mediu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. burgraviat)
1. (istorie) funcția de burgrav, comandant militar al unei cetăți care exercita și dreptul de jurisdicție asupra burgheziei; perioadă de timp cât cineva este burgrav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitano, rus. kapitan)
1. grad de ofiţer inferior, între locotenent şi maior.
2. (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat.
3. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
4. ~ de port = funcţionar care asigură activitatea unui port.
6. ~ de poştă = administrator al unei poşte.
7. (sport) jucător desemnat să reprezinte şi să conducă, în timpul unei competiţii, echipa din care face parte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centurion, lat. centurio)
1. ofiţer comandant al unei centurii (1).