Parte de vorbire: s.
Origine: (combina)
1. acţiunea de a (se) combina.
2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (recombina)
1. acţiunea de a recombina.
2. (fiz.) neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar.
3. (biol.) apariţie a unui nou genotip prin schimb de material genetic între doi parentali care diferă prin două proprietăţi ereditare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)
1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsénique)
1. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ataxoparaplégie)
1. (med.) combinare a ataxiei cu paralizia, ca urmare a leziunii simultane a coloanelor posterioare și laterale ale măduvei spinării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Autochromie)
1. tipar colorat executat prin combinarea a două procedee de imprimare diferite.
2. procedeu de fotografiere în culori; fotografia obţinută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bromhydrique)
1. acid ~ = acid format prin combinarea bromului cu hidrogenul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. butyrate)
1. (chimie) sare sau ester rezultat din combinarea acidului butiric cu o bază sau un alcool, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie și în industria alimentară.