comod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commode, lat. commodus)

1. ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil.
2. liniștit, tihnit.
3. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent.

comodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commode)

1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.

comodant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commodant, it. commodante)

1. cel care dă împrumut prin comodat.

comodat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commodant, lat. commodatum)

1. (jur.) împrumut de folosință.

comoditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commodité, lat. commoditas)

1. situația, însușirea de a fi comod; confort.
2. (peior.) atitudine a unui om comod.

comodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. commodore)

1. grad de ofițer, superior căpitanului de navă, în marina engleză și americană.
2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi.

acomodabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

acomodator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodateur)

1. (mușchi) la acomodarea cristalinului.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acomodometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodomètre)

1. aparat pentru măsurarea capacității de acomodare a ochiului.

adapta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adapter, lat. adaptare)

1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții.
2. tr., refl. a (se) acomoda.