Dictionar

Rezultate secundare (Companie):

Companie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compagnie, /3/engl. company)

1. însoţire, tovărăşie.

2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj.

3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăţilor industriale, comerciale, de transport etc.


Companie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)

1. subunitate militară care intră în compunerea batalionului.


Telecompanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (tele1- + companie)

1. companie1 (3) de telecomunicaţii.


Afgan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.

3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.


Airbus

Parte de vorbire: I. s.n., II. s. propriu
Origine: (fr., engl. airbus)

1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.

2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.

3. II. companie europeană constructoare de avioane.


Anchetator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.

2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.

3. jurnalist care face anchete.


Angajator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (angaja + tor)

1. persoană, companie sau altă organizație care angajează pe cineva pe un loc de muncă, contra unui salariu.


Autoasigurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.

2. asigurare a propriei persoane sau a maşinii (auto) împotriva calamităţilor naturii şi a accidentelor.

3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege suporte riscul de la sine.

4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.


Bandieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.

2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.

3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.

4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.