Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (compila)
1. I. (despre scrieri) care este alcătuit prin reunirea de idei și fragmente din diverși autori, fără a preciza sursa și fără a aduce ceva original.
2. II. adunarea de fapte sau păreri din textele a diverși autori într-o lucrare nouă, de obicei fără a se preciza sursa de inspirație; compilare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compilation, lat. compilatio)
1. compilare.
2. lucrare care conţine idei, fragmente din diferiţi autori, fără originalitate.
Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (fr. compilateur, lat. compilator)
1. s.m.f. persoană care compilează date din diverse surse pentru a face o lucrare nouă.
2. (peior.) autor care împrumută de la alții; plagiator.
3. s.n. (inform.) program folosit pentru a transforma sursele de limbaj de nivel înalt într-un program executabil în codul mașinii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précompilateur)
1. (inform.) program care prelucrează un text-sursă înainte de faza de compilaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr., engl. compilable)
2. (programare) califică codul sursă care poate fi compilat.