completare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (completa)

1. acțiunea de a completa.
2. ceea ce se adaugă pentru completare.

augmentare; completare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aucutuarium
2. FR augmentation
3. EN augmentation
4. DE Augmentation; Hinzufügung; Vervollständigung
5. RU дополнение
6. HU kiegészítés, hozzáadás

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

completare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (completa)

1. acțiunea de a completa.
2. ceea ce se adaugă pentru completare.

declarație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.
2. verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”.
3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.
4. mărturie, depoziție în fața unei autorități.
5. relatare făcută în fața unei autorități.
6. relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși.
7. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.

garnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garniture)

1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament.
2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură.
3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja.
4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet.
5. totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini.
6. echipă (completă).
7. ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren.
8. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele.
9. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ.
10. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite.

iridogramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. iridogramme)

1. (med.) mijloc de completare a diagnosticului unei boli prin consultarea irisului bolnavului.

mancolistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mancoliste)

1. listă pe care un filatelist o trimite unui partener de schimb, indicând ce mărci poștale îi lipsesc pentru completarea colecției.