Dictionar

complicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complication, lat. complicatio)

1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură.
2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice.
 

paludoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paludothérapie)

1. (med.) inocularea malariei în scopuri terapeutice, în special pentru tratamentul paraliziei generale, complicație a neurosifilisului (febra cauzată de malarie trebuia să oprească dezvoltarea treponemei); malarioterapie.
 

parafimoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Paraphimose)

1. complicație a unei fimoze în care inelul prepuțial strangulează glandul la bază.
 

parulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parulie)

1. abces gingival, ca o complicație a parodontozei.
 

pneumopaludism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumopaludisme)

1. complicație pulmonară a malariei.
 

transcurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (transcurent + -enţă)

1. complicație care apare pe neașteptate în cursul unei boli.