Dictionar

Complicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complicité)

1. participare la săvârşirea unei fapte penale sau reprobabile.


Conivenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connivence, lat. coniventia)

1. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate.

2. de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...).


Omerta

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. omertà, fr. omerta)

1. cârdăşie, complicitate; mafie.