Dictionar

Rezultate principale (Complot):

Complot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complot)

1. înţelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizaţii îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjuraţie; conspiraţie.


Rezultate secundare (Complot):

Complota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comploter)

1. a organiza un complot; a conspira.


Complotism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. complottismo)

1. tactica anarhiștilor, a complotiștilor.

2. explicație care descrie un eveniment ca rezultat din acțiunea planificată și ascunsă a unui grup mic, atunci când alte explicații sunt mai probabile; teoria conspirației, conspiraționism.


Complotist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (complot + -ist)

1. cel care participă la un complot; conjurat; conspirator.


Blanquism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blanquisme)

1. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluţionară.


Complota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comploter)

1. a organiza un complot; a conspira.


Complotism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. complottismo)

1. tactica anarhiștilor, a complotiștilor.

2. explicație care descrie un eveniment ca rezultat din acțiunea planificată și ascunsă a unui grup mic, atunci când alte explicații sunt mai probabile; teoria conspirației, conspiraționism.


Complotist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (complot + -ist)

1. cel care participă la un complot; conjurat; conspirator.


Conjura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjurer, lat. coniurare)

1. tr. a ruga stăruitor; a implora.

2. intr. a complota, a conspira.


Conjurat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conjuré, lat. coniuratus)

1. cel care face parte dintr-o conspirație; persoană care participă la o conjurație; complotist.