Rezultate principale (Complot):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complot)
1. înţelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizaţii îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjuraţie; conspiraţie.
Rezultate secundare (Complot):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comploter)
1. a organiza un complot; a conspira.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. complottismo)
1. tactica anarhiștilor, a complotiștilor.
2. explicație care descrie un eveniment ca rezultat din acțiunea planificată și ascunsă a unui grup mic, atunci când alte explicații sunt mai probabile; teoria conspirației, conspiraționism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (complot + -ist)
1. cel care participă la un complot; conjurat; conspirator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blanquisme)
1. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluţionară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comploter)
1. a organiza un complot; a conspira.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. complottismo)
1. tactica anarhiștilor, a complotiștilor.
2. explicație care descrie un eveniment ca rezultat din acțiunea planificată și ascunsă a unui grup mic, atunci când alte explicații sunt mai probabile; teoria conspirației, conspiraționism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (complot + -ist)
1. cel care participă la un complot; conjurat; conspirator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjurer, lat. coniurare)
1. tr. a ruga stăruitor; a implora.
2. intr. a complota, a conspira.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conjuré, lat. coniuratus)
1. cel care face parte dintr-o conspirație; persoană care participă la o conjurație; complotist.