Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Komponente, it. componente)
1. adj. (şi s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv.
2. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector.
3. s. n. fiecare dintre substanţele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (compon/ent/ + -enţă)
1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. componentiel)
1. (lingv.) analiză ~ă = metodă de analiză semantică bazată pe descompunerea semnificaţiilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre oraşe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părţile componente ale unui material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. agglutinoscope)
1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenţi celulari, sub influenţa aglutininei din serul sangvin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylopectine)
1. component al amidonului dizolvabil în apă prin încălzire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. amino-sucres)
1. pl. derivaţi aminaţi ai zaharurilor din componenţa unor substanţe complexe naturale.