componență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compon/ent/ + -enţă)

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire.

aminozaharuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amino-sucres)

1. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale.

anabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anabatique)

1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă.
2. (med.) care crește, se mărește.

antagonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acționează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziție, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
6. (antonime) amical, aliat.

antestator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea și rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.

antropobiocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropobiocénose)

1. biocenoză componentă a ecosistemelor umane.

astrospectroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrospectroscopie)

1. cercetare a spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora.