OK
X
compune
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. componere)
1.
tr.
a
alcătui,
a
forma
un
întreg.
2.
a
crea,
a
elabora
o
operă
literară,
muzicală
etc.
3.
refl.
a
consta,
a
fi
alcătuit
din...
compunere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (compune)
1.
acțiunea
de
a
compune.
2.
bucată
literară
sau
muzicală;
compoziție.
3.
procedeu
de
formare
a
cuvintelor
prin
crearea
unui
cuvânt
nou
din
mai
multe
cuvinte
întregi
existente
independent,
cu
ajutorul
unor
elemente
de
compunere
sau
din
abrevieri.
4.
lucrare
școlară
scrisă
asupra
unei
teme;
compoziție
(6).
descompune
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. décomposer)
1.
tr.
a
(se)
desface
în
elementele
componente,
a
(se)
dezmembra.
2.
refl.
(despre
substanțe
organice)
a
se
strica,
a
se
altera.
3.
(fig.)
a
se
destrăma.
4.
(fig.)
a
decădea
moral;
a-și
deforma
caracterul,
înfățișarea;
(despre
față)
a
se
crispa.
recompune
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. recomposer)
1.
a
compune
din
nou,
a
reface.
ablativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
care
poate
suferi
ablațiuni
(transformarea
progresivă
a
unui
material
prin
descompunere,
fuziune,
vaporizare,
sublimare,
eroziune).
aerogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérogène)
1.
produs
prin
intermediul
aerului
atmosferic.
2.
de
origine
respiratorie.
3.
(despre
bacterii)
care
descompune
substanțe
solide
sau
lichide
în
suprafețe
gazoase.
afixoid
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. affixoïde)
1.
element
de
compunere
tematică;
un
cuvânt
obișnuit
care
funcționează
și
ca
afix;
pseudoafix.
altera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)
1.
refl
a
se
descompune;
(despre
alimente)
a
se
strica.
2.
(despre
roci)
a
(se)
dezagrega.
3.
(lingv.;
despre
sunete)
a-și
modifica
pronunțarea
sub
influența
altui
sunet.
4.
tr.
a
denatura
adevărul.
5.
(muz.)
a
se
modifica
înălțimea
unui
sunet.
amilază
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amylase)
1.
(biochimie)
enzimă
care
provoacă
hidroliza
amidonului
și
a
glucidelor;
diastază.
2.
~
salivară
=
enzimă
găsită
în
salivă
care
descompune
amidonul
în
maltoză
și
dextrină;
ptialină.
3.
~
pancreatică
=
enzimă
digestivă
secretată
de
glandele
pancreatice,
activă
în
sucul
pancreatic,
cu
funcția
principală
de
a
ajuta
la
digerarea
carbohidraților
din
alimentele
ingerate.
amonificare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. ammonisation)
1.
proces
de
formare
a
amoniacului
prin
descompunerea
proteinelor
și
a
altor
compuși
organici
din
sol
sub
acțiunea
microorganismelor.