Dictionar

Rezultate principale (Concedia):

Concedia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. congédier)

1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcţie etc.

2. a îngădui cuiva se retragă; a pofti plece.


Rezultate secundare (Concedia):

Disponibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)

1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.

2. lucru de care se poate dispune; rezervă.

3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.

4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.

5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.

6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.

7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.

8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.


Disponibiliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (disponibil + -iza)

1. a face disponibil.

2. a concedia.


Ejecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éjection, lat. eiectio)

1. acțiunea de a ejecta, de a proiecta un obiect, un corp, un fluid; ejectare.

2. (înv.) acțiunea de evacuare din corp; aruncare afară.

3. (fig.) acțiunea de a expulza, de a concedia brutal pe cineva.

4. (var. înv.) eiecție, eiecțiune, ejecțiune.


Epura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. épurer)

1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă.

2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia.

3. (fam.) a exclude.

4. (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic.


Licenţia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. licencier)

1. a concedia pe cineva din seviciu.


îndepărta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (în + a depărta)

1. tranz. a face se îndepărteze.

2. a înlătura, a da la o parte; a ține departe; a elimina.

3. (obiecte) a muta mai departe (unul de altul).

4. pop. (persoane) a scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a scoate din funcție pentru abateri grave; a da afară; a destitui; a elibera; a concedia.

5. fig. a ține la distanță; a distanța.

6. intranz. a se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța.

7. refl. a se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte.

8. a se abate, a devia.

9. ~ de subiect = a se abate de la temă.

10. fig. (despre persoane) a înceta de a mai avea concepții comune.