Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concept, lat. conceptus)
1. idee, noţiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realităţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conceptacle, lat. conceptaculum)
1. (bot.) cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame; cavitate care conține organele de reproducere ale anumitor tipuri de alge.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. concepibile, fr. conceptible)
1. care poate fi conceput, ușor de imaginat; concepibil.
2. (anton.) inconceptibil, neconceptibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. concepibilità)
1. calitatea a ceea ce este conceptibil, ce poate fi conceput.
2. (anton.) inconceptibilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conception, lat. conceptio)
1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, ştiinţifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înţelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei.
2. procreare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conceptional)
1. referitor la concepte și, prin extensiune, la creațiile minții sau concepții; care ține de concepție.
2. (fiziol.) care se referă la concepție; (antonime) anticoncepțional, contraceptiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptisme)
1. şcoală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiţie, prin abuz de metafore noi şi paradoxale şi prin cultivarea efectelor surprinzătoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)
1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)
1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)
1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amoralisme)
1. concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.