OK
X
conceptibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după it. concepibile, fr. conceptible)
1.
care
poate
fi
conceput,
ușor
de
imaginat;
concepibil.
2.
(anton.)
inconceptibil,
neconceptibil.
conceptibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. concepibilità)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
conceptibil,
ce
poate
fi
conceput.
2.
(anton.)
inconceptibilitate.
conceptibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după it. concepibile, fr. conceptible)
1.
care
poate
fi
conceput,
ușor
de
imaginat;
concepibil.
2.
(anton.)
inconceptibil,
neconceptibil.
inconceptibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după it. inconcepibile)
1.
care
nu
poate
fi
conceput,
gândit,
înțeles
de
mintea
umană;
de
neconceput,
de
neînțeles;
imposibil.
2.
(antonime)
concepibil,
conceptibil.
inconceptibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după it. inconcepibilità)
1.
faptul
de
a
nu
fi
conceptibil,
de
a
trece
dincolo
de
imaginația
umană.
2.
(anton.)
conceptibilitate.
conceptibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. concepibilità)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
conceptibil,
ce
poate
fi
conceput.
2.
(anton.)
inconceptibilitate.
concepibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. concepibile)
1.
care
poate
fi
conceput
cu
intelectul;
conceptibil.
neconceptibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + conceptibil)
1.
care
nu
poate
fi
conceput,
gândit,
înțeles
de
mintea
umană;
inconceptibil.
2.
(antonime)
concepibil,
conceptibil.