Dictionar

Rezultate principale (Concomitentă):

Concomitenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. concomitance, lat. concomitantia)

1. coexistența mai multor fapte.

2. înfăptuire simultană a mai multor acțiuni; simultaneitate.

3. (var.) (înv.) concomitanță.


Rezultate secundare (Concomitentă):

Ambivalent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambivalent)

1. care prezintă ambivalență.

2. referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.

3. care are mai multe valori, mai multe proprietăți, mai multe comportamente diferite, contradictorii, chiar opuse.

4. (antonime) univalent, monovalent.


Ambivalenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)

1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.

2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.


Coarticulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coarticulation)

1. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor.


Consonantă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.

2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.

3. (var.) (înv.) consonant.


Contratemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-thème)

1. melodie concomitentă cu tema în lucrările polifonice.


Dispersional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. dispersional)

1. referitor la dispersie.

2. analiză = metodă statistică matematică de analiză cantitativă a datelor de observaţie, care depind de mai mulţi factori cu acţiune concomitentă, pentru a găsi factorii esenţiali şi a estima efectul lor.