Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concourir, lat. concurrere)
1. intr. a participa la un concurs.
2. a tinde spre acelaşi rezultat.
3. intr., refl., tr. a(-şi) face concurenţă în comerţ.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + concura)
1. refl. a se concura pe sine însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apragmatisme)
1. incapacitate de a acţiona coerent, de a coordona ansamblul acţiunilor parţiale care concură la realizarea unui scop util.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + concura)
1. refl. a se concura pe sine însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. climatisme)
1. ansamblu de activităţi care concură la punerea în valoare a climei specifice anumitor regiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compétitif)
1. (despre produse) care, datorită calităţilor sale superioare, poate concura un alt produs similar; competiţional.
2. în care concurenţa este posibilă.
Parte de vorbire: vb. intr., tr.
Origine: (competiţie + -ona)
1. a participa la o competiție; a concura; a avea un caracter competitiv.
2. (pentru o companie) a face concurență.
Parte de vorbire: vb. intr. (înv.)
Origine: (după lat. concurrere)
1. a se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții; a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge.
2. a lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera.