Dictionar

condamna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. condamner)

1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.
2. a dezaproba, a dezavua; a blama.
3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.
4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare.
5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.).
 

condamnabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comdamnable)

1. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil.
 

condamnare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (condamna)

1. acțiune de a condamna.
2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă.
 

condamnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (condamna)

1. osândit (printr-o hotărâre judecătorească).
 

condamnatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. condamnatoire)

1. (despre sentințe) care condamnă.
 

recondamna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recondamner)

1. a condamna pentru a doua oară.
 

autodafe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc.
 

blam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blâme)

1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment.
 

blama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blâmer)

1. a condamna, a dezaproba, a reproba (public).
 

cenzura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. censurer)

1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moțiune de cenzură.
4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.
 

computa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. computer, lat. computare)

1. a calcula, a număra.
2. (jur.) a scădea prevenția din timpul unei condamnări.