Dictionar

Rezultate secundare (Condamnat):

Condamnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (condamna)

1. osândit (printr-o hotărâre judecătorească).


Condamnatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condamnatoire)

1. (despre sentinţe) care condamnă.


Autodafe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnaţi de inchiziţie.

2. ardere, nimicire prin foc.


Condamnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comdamnable)

1. care merită, trebuie fie condamnat; reprobabil.


Crucifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. crucifier)

1. a executa un condamnat prin ţintuire pe cruce; a răstigni.

2. (fig.) a chinui.


Damnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damnable, lat. damnabilis)

1. care merită fie blestemat, condamnat.


Damnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.

2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.


Decalvaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decalvatio, fr. décalvation)

1. calviţie.

2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaţilor.