Rezultate secundare (Condamnat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (condamna)
1. osândit (printr-o hotărâre judecătorească).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condamnatoire)
1. (despre sentinţe) care condamnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)
1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnaţi de inchiziţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comdamnable)
1. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. crucifier)
1. a executa un condamnat prin ţintuire pe cruce; a răstigni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damnable, lat. damnabilis)
1. care merită să fie blestemat, condamnat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)
1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decalvatio, fr. décalvation)
1. calviţie.
2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaţilor.