Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condenser, lat. condensare)
1. refl. (despre vapori) a se transforma (prin răcire) în lichid.
2. refl., tr. a (se) face mai dens.
3. tr. (fig.) a scurta o expunere; a comprima, a prescurta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condensable)
1. care poate fi condensat.
2. (fizică) care poate fi redus la un volum mai mic.
3. (antonime) incondensabil, necondensabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. condensabilità)
1. însuşirea de a fi condensabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (condensa)
1. acţiunea de a (se) condensa.
2. reacţie de ~ = reacţie la stabilirea unor noi legături între atomi aparţinând unor molecule identice sau diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kondensat)
1. lichid obţinut prin condensarea vaporilor unui corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condensateur)
1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. aldoxime)
1. combinaţie organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)
1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bakélite)
1. răşină sintetică, al reacţiei de condensare dintre aldehida formică şi fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbiturique)
1. adj. acid ~ = substanţă sintetică obţinută prin condensarea ureii.
2. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. bouteille)
1. recipient cilindric de oţel în care se păstrează gaze comprimate.
2. ~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică.
3. (arheol.) vas din metal sau din sticlă, cu gâtul foarte îngust, pentru păstrat sau transportat lichide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capacitif, engl. capacitiv)
1. referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric.
2. reactanţă ~ ă = reactanţa unui condensator, inversul produsului dintre capacitatea acestuia şi pulsaţia curentului alternativ.