Dictionar

condescendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență.
2. (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate.
 

condescendent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. condescendant)

1. care manifestă condescendență.
 

deferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déférence)

1. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență.