Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condimenter)
1. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condimentaire)
1. care servește drept condiment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farce, it. farsa)
1. comedie uşoară în care comicul reiese mai ales din situaţii hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată şi condimentată cu care se umple o pasăre, un peşte, o legumă; umplutură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. marinato)
1. mâncare (de peşte) preparată cu un sos condimentat.
2. zeamă condimentată în care se pune carnea (de vânat) la frăgezit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. piquant)
1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înţepător, iute.
2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o uşoară nuanţă obscenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauce)
1. preparat culinar lichid sau vâscos (condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mâncăruri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. iuți)
1. acțiunea de a (se) iuți și rezultatul ei.
3. (fig.) enervare a unei ființe; ațâțare a unei ființe.
4. (înv.) călire a metalelor.
5. (înv.) acutizare a unei boli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (usturoia)
1. faptul de a pune (mult) usturoi în mâncare, de a condimenta sau iuți cu usturoi; (Banat) ait.