Parte de vorbire: s.f. Origine: (vb. iuți)
1. acțiunea de a (se) iuți și rezultatul ei.
2. condimentare a mâncării.
3. (fig.) enervare a unei ființe; ațâțare a unei ființe.
4. (înv.) călire a metalelor.
5. (înv.) acutizare a unei boli.