Dictionar

Rezultate secundare (Conducător):

Conducător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (conduce + -/ă/tor)

1. adj. care conduce; de conducere.

2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.

3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc.


ţesut conducător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tela conductrix

2. FR tissu conducteur

3. EN conducting-tissue

4. DE Leitgewebe

5. RU проводящaя ткaнь

6. HU szállítószövet


Adjunct, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)

1. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc.


Administrator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.

2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi conducă societatea.


Aluminiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminium)

1. metal foarte uşor, maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi electricitate.


Antibenzopirină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + benzopirină)

1. (chimie) oleat de magneziu, rezistent faţă de acizii slabi şi bun conducător de electricitate.


Antreprenor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. entrepreneur)

1. conducător al unei antreprize.


-ARH, -ARHIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -arque, -archie, gr. arkhos „șef, conducător”, gr. archein „a conduce”)

1. „conducător, șef, căpetenie, îndrumător”.