Dictionar

conduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. conducere)

1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație.
2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.
3. (fig. a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.
4. a acompania, a însoți pe cineva.
5. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa.
6. refl. a se comporta, a se orienta (după).
 

conducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conduce)

1. acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător.
2. organ de cârmuire politică sau administrativă.
 

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.
 

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.
 

aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
 

aeronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene.
 

-AGOG, -AGOGIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -agogue, -agogie, cf. gr. agogos)

1. „care conduce, provoacă”.
 

-AGOGIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. agoge „conducere, transportare”)

1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.