Dictionar

Rezultate secundare (Conex):

Conex, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connexe, lat. connexus)

1. legat prin raporturi strânse.


Conexa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (conex)

1. a lega laolaltă, a alătura; a asocia.


Conexare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (conexa)

1. acțiunea de a conexa și rezultatul ei.

2. faptul de a lega împreună, de a alătura sau de a grupa lucruri sau chestiuni (de aceeași natură).


Conexilat

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (con- + exilat)

1. (om) care este exilat împreună cu alții.

2. (var.) conesilat.


Conexitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexité)

1. conexiune.

2. (jur.) legătură între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit.


Conexiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connexion, lat. conexio)

1. legătură, înlănţuire; intercondiţionare între obiecte, fenomene şi procese; raport reciproc, relaţie de conexitate; concatenaţie.

2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacţiune şi condiţionare reciprocă a obiectelor şi fenomenelor în mişcare din univers; ~ inversă = feedback.

3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.

4. conectare.


Agregat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.

2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.

3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.

4. component elementar al structurii solului.

5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.


Antropofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.

2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.


Biblistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Biblistik)

1. aplicarea academică a unui set de discipline diverse la studiul Bibliei; studiul academic al Bibliei și al textelor conexe.


Birotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bureautique)

1. adj. referitor la birotică.

2. s. f. ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou şi în activităţile conexe acesteia.


Cauzalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. causalité)

1. interacţiunea dintre cauză şi efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor.


Cognitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.

2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.

3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).

4. (lingvistică) funcție = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.

5. psihologie = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.

6. (psihologie) tulburare = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.

7. (psihologie) disonanță = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.

8. bulă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.

9. hartă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.