Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxochrome)
1. (hormon vegetal) care are rolul de a stimula sinteza pigmenţilor.
2. (grupare de atomi) care, introdusă în molecula unei combinaţii organice colorate, îi intensifică culoarea şi îi conferă afinitate pentru materialul pe care se aplică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupon)
1. parte a unui titlu de rentă, a unei acţiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadenţă.
2. parte detaşabilă a unui bilet care conferă deţinătorului un anumit drept.
3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplôme, lat. diploma)
1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii.
2. act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc.
3. act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. doctorat)
1. formă de studii suprauniversitare constând dintr-o serie de cursuri, examene şi o teză, organizate pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate; doctorantură.
2. teză de ~ = teză care atestă stagiul de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. document, lat. documentum)
1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie etc.
2. text, inscripţie, fotografie etc. care poate servi la cunoaşterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual.
Parte de vorbire: s.n. (numai singular)
Origine: (fr. durox)
1. beton cu porozitate ridicată, care îi conferă permeabilitate; beton poros.