Dictionar

Rezultate principale (Conferi):

Conferi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conférer, lat. conferre)

1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).

2. intr. a discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni.


Rezultate secundare (Conferi):

Conferinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)

1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.

2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.

3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.

4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.

5. consfătuire, convorbire.

6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.


Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Amfiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.

2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.

3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.


Asistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)

1. asistare.

2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.

3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).

4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.

5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.


Atribui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attribuer, lat. attribuere)

1. a acorda, a conferi.

2. a repartiza.

3. a pune pe seama cuiva.


Audia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. audire)

1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces.

2. a asculta un curs, o conferinţă.

3. a asculta muzică (înregistrată).


Auditor, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. auditeur, lat. auditor)

1. (cel) care audiază un curs, o conferinţă etc.; ascultător.