Rezultate principale (Conferi):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conférer, lat. conferre)
1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).
2. intr. a discuta, a se întreţine cu cineva asupra unei chestiuni.
Rezultate secundare (Conferi):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)
1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)
1. asistare.
2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.
3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).
4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.
5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attribuer, lat. attribuere)
2. a repartiza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. audire)
1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces.
2. a asculta un curs, o conferinţă.
3. a asculta muzică (înregistrată).
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. auditeur, lat. auditor)
1. (cel) care audiază un curs, o conferinţă etc.; ascultător.