Dictionar

configurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. configuration, lat. configuratio)

1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect.
2. totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem.
3. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule.
4. (astr.) conjuncție a planetelor.
 

configurație; înfățișare; formă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT configuratio
2. FR configuration; forme
3. EN configuration; shape
4. DE Konfiguration; Gestalt
5. RU конфиrурaция; очертaние
6. HU alak, alkat
 

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
 

configurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. configuratif, engl. configurative)

1. referitor la configurație; configurațional.
2. care provine dintr-o configurație; configurațional.
3. care aparține configurației; configurațional.
 

configurațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. configurational)

1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.
2. care provine dintr-o configurație; configurativ.
 

constelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constellation, lat. constellatio)

1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică.
2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare.
3. grup de oameni iluștri.
 

epistemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. episteme)

1. (fil.) schemă, configurație inconștientă care ar sta la baza cunoașterii.
 

geomorfic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géomorphique)

1. referitor la forma Pământului sau a configurației suprafeței sale.