Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. configuration, lat. configuratio)
1. formă exterioară a unui lucru; înfăţişare, aspect.
2. totalitatea relaţiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părţile unui sistem.
3. aşezare spaţială a constituenţilor unui atom sau ai unei molecule.
4. (astr.) conjuncţie a planetelor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT configuratio
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. configurational)
1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.
2. care provine dintr-o configurație; configurativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. configurationism)
1. concepţie în psihologia structuralistă potrivit căreia în învăţarea citirii şi scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. configurationist)
1. I. referitor la configuraționism, curent al psihologiei moderne apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.
2. II. adept al configuraționismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. configuratif, engl. configurative)
1. referitor la configuraţie; configuraţional.
2. care provine dintr-o configurație; configuraţional.
3. care aparține configurației; configuraţional.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ambiversion)
1. configurația personalității unui ambivert; cuplu de două tendințe spre introversiune și extroversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connectique)
1. tehnica şi echipamentul de conectare ale diferitelor elemente ale unei configuraţii informatice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. configuratif, engl. configurative)
1. referitor la configuraţie; configuraţional.
2. care provine dintr-o configurație; configuraţional.
3. care aparține configurației; configuraţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. configurational)
1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.
2. care provine dintr-o configurație; configurativ.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. configurationist)
1. I. referitor la configuraționism, curent al psihologiei moderne apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.
2. II. adept al configuraționismului.