Dictionar

confluent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confluent, lat. confluens)

1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare.
2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc.
3. (fig.) care tinde spre un țel comun.
 

confluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confluence, lat. confluentia)

1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari.
2. (fig.) punct de întâlnire, contact.
 

graden

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradin, it. gradino)

1. treaptă înaltă la baza unui edificiu.
2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc.
3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală.
 

jaz-rock

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. jazz-rock)

1. stil aflat la confluența dintre jaz și rock.
 

concrescut; coalescent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT concrescens; coalescens; coalitus
2. FR concrescent; conné; confluent
3. EN coalescent; concrescent; connate; united by growth
4. DE verwachsen
5. RU срaстaющийся; сливaющйся; сросщийся
6. HU összenőtt