Dictionar

conformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conformisme)

1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.
 

anticonformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticonformisme)

1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.
2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.
 

inconformism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (in1- + conformism)

1. faptul de a nu se conforma unor norme, obiceiuri, idei etc.; nonconformism.
 

neconformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ne- + conformism, cf. fr. non-conformisme)

1. tendință de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; nonconformism.
 

nonconformism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. non-conformisme)

1. abatere conștientă de la regulile în uz, tendința de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; anticonformism.
 

anticonformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticonformisme)

1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.
2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.
 

anticonformist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fe. anticonformiste)

1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.
 

conformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conformisme)

1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.
 

conformist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. conformiste)

1. I. care se conformează pasiv uzanțelor și tradițiilor stabilite.
2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.
3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.
4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.
 

goliardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.
 

heterodoxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérodoxie)

1. caracterul a ceea ce nu este în conformitate cu doctrina oficială; doctrină heterodoxă.
2. caracterul a ceea ce nu se conformează opiniilor, ideilor tradiționale sau acceptate în mod obișnuit.
3. (var.) eterodoxie.
4. (antonime) ortodoxie, conformism.