Rezultate principale (Conformitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conformité)
1. raport care există între două lucruri asemănătoare sau indentice.
2. pentru ~ = formulă de confirmare a autenticităţii unui act; în ~ cu... = de acord cu...
Rezultate secundare (Conformitate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. non-conformité)
1. faptul de a nu fi conform; lipsă de conformitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + canonic, cf. fr. anticanonique)
1. care nu este în conformitate cu canoanele religioase; împotriva canoanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)
1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assentiment)
1. consimţământ voluntar la propunerea, în acţiunea cuiva; permisiune.
2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canonial)
1. în conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)
1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.
2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.
3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. conforme)
1. I. care are același cuprins cu, care este identic cu (originalul).
2. care este corespunzător, potrivit.
3. II. într-o manieră corespunzătoare, în conformitate.