Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confortable)
2. (fig.) care asigură o linişte sufletească; important, considerabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aménager)
1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spaţiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocar)
1. vehicul rutier confortabil de transport public, conceput pentru distanțe lungi, pentru excursii etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commode, lat. commodus)
1. uşor de întrebuinţat; plăcut, confortabil.
3. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneş, indolent.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. confort)
1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dormeuse)
1. canapea fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi confortabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconfortable)
1. care nu este confortabil; incomod.