Dictionar

Rezultate principale (Congres):

Congres

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)

1. reuniune (inter)naţională în care delegaţii şi invitaţii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, ştiinţific, profesional, cultural etc.

2. organ suprem de conducere al unor partide, organizaţii de masă şi obşteşti.

3. denumire a parlamentului în unele ţări.

4. denumire dată unor conferinţe internaţionale convocate pentru încheierea de tratate de pace.

5. denumire a unor partide politice.


Rezultate secundare (Congres):

Congresional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. congressional)

1. despre sau aparținând unui congres; referitor la Congresul Statelor Unite (parlamentul țării).


Congresist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. congressiste)

1. persoană care participă la un congres.


Congresman

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. congressman)

1. (Statele Unite ale Americii) membru al Camerei Reprezentanților.

2. NOTĂ: deși atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților alcătuiesc Congresul Statelor Unite, un membru al Senatului este de obicei numit doar „Senator”, în timp ce un membru al Camerei poate fi denumit fie „Reprezentant”, fie „Congresman”.


Congresional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. congressional)

1. despre sau aparținând unui congres; referitor la Congresul Statelor Unite (parlamentul țării).


Congresist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. congressiste)

1. persoană care participă la un congres.


Congresman

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. congressman)

1. (Statele Unite ale Americii) membru al Camerei Reprezentanților.

2. NOTĂ: deși atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților alcătuiesc Congresul Statelor Unite, un membru al Senatului este de obicei numit doar „Senator”, în timp ce un membru al Camerei poate fi denumit fie „Reprezentant”, fie „Congresman”.


Convenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convention, lat. conventio)

1. înţelegere, acord, pact între state, instituţii etc.

2. contact.

3. denumire dată unor tratate internaţionale.

4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.

5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiţie.

6. adunare legislativă a Franţei între 1792 şi 1794.

7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la preşedinţie, stabilirii platformei-program etc.


Delegat, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délégué, lat. delegatus)

1. cel împuternicit cu o delegaţie.

2. reprezentant al unei organizaţii politice sau obşteşti, al unui stat la o conferinţă, la un congres etc.


Ecuson

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écusson)

1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc.

2. mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc.

3. stemă, blazon.

4. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne.

5. loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții.