Dictionar

Rezultate secundare (Consolidat):

Consolidaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.

2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.

3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.

4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.

5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

7. (economie) fuziunea mai multor companii.

8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.

9. (var.) consolidațiune.

10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.


Consolidator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (consolida + -tor)

1. care consolidează, care întărește; consolidant, întăritor.


Arenă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguş), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.

2. suprafaţă de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competiţiile.

3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.

4. (fig.) domeniu, sferă a unei activităţi.


Consolidabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolidable)

1. care poate fi consolidat; care trebuie fie consolidat.


Consolidaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.

2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.

3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.

4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.

5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

7. (economie) fuziunea mai multor companii.

8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.

9. (var.) consolidațiune.

10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.


Dyke

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dyke)

1. filon de lavă injectată şi consolidată în crăpătura unui con vulcanic, care, prin eroziunea terenurilor, rămâne în relief, ca un zid escarpat.


Intramagmatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intramagmatique)

1. (despre minerale) cu cristale consolidate în adâncimea scoarţei terestre, în interiorul unui bazin magmatic, ajunse la suprafaţă prin crăpături sau în urma fenomenelor vulcanice.


Jumelat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jumelé)

1. (despre piese, instalaţii) consolidat, asociat în serviciu.